CENTRUL DE LA SIBIU PENTRU
STUDII DE PACE

Seria „Scurt istoric al integrării apărării europene” prezintă într-o lumină nouă o succesiune de evenimente importante din construcţia europeană, evenimente analizate prin „lentila” procesului de integrare a apărării europene. În acest articol: iniţiativele Statelor Unite din anii 1947-1948 şi Tratatul de la Bruxelles.
Seria „Scurt istoric al integrării apărării europene” prezintă într-o lumină nouă o succesiune de evenimente importante din construcţia europeană, evenimente analizate prin „lentila” procesului de integrare a apărării europene. În realizarea demersului am utilizat drept metodă de cercetare reprezentarea istorică. De-a lungul articolelor am transpus într-o structură narativă analiza datelor obţinute şi rezultatele cercetării, precum şi discuţiile pe marginea acestora. Nu de puţine ori am făcut apel la contextul în care au avut loc evenimentele, întrucât uneori el se poate dovedi la fel de important ca şi evenimentele înseşi. În acest prim articol este analizată perioada 1944 – 1947.
Marele salt înainte, revoluţia culturală sau teroarea Gărzilor Roşii sunt momente care fac parte din istoria recentă a Chinei, o ţară care astăzi, când priveşte spre acest trecut, are o altă constituţie economică şi politică. Schimbarea a fost produsă prin intrarea pe scena politică a lui Deng Xiaoping care prin pragmatismul său a împins economia chineză într-un marş forţat; trei decade mai târziu, economiştii fac pronosticuri despre momentul în care ea va deveni prima economie a planetei.
Problema nucleară iraniană nu poate fi rezolvată prin prezenţa Flotei a V-a americane sau prin folosirea bombardierelor israeliene. Diplomaţia de fier nu este capabilă să ofere un rezultat valid pentru cei implicaţi, iar în consecinţă regulile jocului din Golful Persic trebuie schimbate. De ce ar vrea iranienii să deţină arme nucleare? Care sunt premisele strategiei lor de securitate? Cum ar trebui să acţionăm?
Se poate constata cu uşurinţă faptul că după încheierea Războiului Rece şi colapsul Uniunii Sovietice, s-a modificat şi mediul de securitate pe arena internaţională. Poate cel mai important aspect ar fi acela al conştientizării faptului că securitatea ca şi concept nu poate fi redusă strict la componenta militară. Marii actori din cadrul relaţiilor internaţionale au acţionat în consecinţă, dându-şi seama de faptul că accentul, în materie de securitate, nu mai este pus pe latura militară şi că marile ameninţări la adresa securităţii vin din sectorul informatic şi economic.